doamne,

esti frumos ca o hartie alba
ca un vrej cu multi carcei acrisori
ca un fruct cu coaja nespalata
ca niste labute de picioare topaind.
doamne, esti precum o umbrela cu spitele-ndoite
cand e ploaia mai rece si mai crunta
si, tu, doamne, esti mai indarjit-
esti precum un soson de lana viteaza
cu un singur deget indoit-
esti ca o lama care doar necheaza
esti un tropot, un calut obosit.
doamne, te-as imparti cu ata-n patru ca pe o mamaliga:
o parte pentru drumetul parasit,
o parte pentru cel care se leaga
o parte pentru cel ce-i priponit,
si-o parte pentru tot ce n-are nume,
nu este, si deci nici nu e iubit:
adauga-i, tu doamne, cararuie,
fa-l sa dispara, fa-l sa suie-abrubt
fa-l sa nu inteleaga,
fa-l sa se dreaga intr-un cui infipt.

~ de freefortree pe iunie 29, 2012.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: