in verde
delfin betiv
motan facut franjuri
cu o mie de linii pe fata
si trei mii de linii inauntru
mainile negemene
ochii precum campiile irlandei
verde paralizant
ca o injectie cu xilina
muscatura voioasa
vietate dezlanuita si oarba
e atata zgomot in tine
ca uneori ma surzesti
si nu de putine dati
te-am aruncat sub rotile
metroului aluia blestemat si uluitor
unde ne-am petrecut
mii de ore adanci
ca apa mortilor
peste de uscat
cu gatlejul vesnic ars
m-ai incins cu sapte fire de iarba
si ma incoltesti
ma sufoci
imi respiri in gura
imi intri in ochi
ma vrei ma vrei ma vrei
cu totul si cu totul pentru tine
fara sa stii ca ma ai de mult
ca acolo in larg
in totala miscare
si absoluta sfintenie a marii
deja am vazut.
Magia acestui verde aprins si viata insasi nu au putut fi posibile fara albastrul in care salasuieste El si Lumina.Verdele si „inchisoarea” de iarba, vietatea care te-a inhatat cu sufletul, toate acestea exista pentru ca au fost Create de acel albastru minunat asemeni Cerului in rasarit de Soare si de Lumina creata de El. Freamatul, nelinistea si albastrul ochilor Luminii au creat iarba verde si vietatea din larg si de la picioarele tale …
superb. multumesc. altceva e de prisos, cred.