OCSV (fragmente) (2)

Azi-noapte mi-a intrat in camera un fluture de noapte. Ce frumos ar fi fost sa scriu: azi mi-a intrat in camera un fluture de zi.  Sau si mai bine: in seara asta mi-a intrat in camera un fluture de seara. “Fluture de seara” suna ca si “tinuta de seara”, are in el ceva luxos, decadent si frivol, sclipicios si sclipitor.  Dar nu e cazul.  Fluturele asta era gri si scamosat, pufos aproape; spre surprinderea mea nu era insa greoi, opac si puhav ca altii de care m-am indepartat in atatea nopti, cu scarba. Avea- cum sa zic?- prestanta. As zice chiar gratie, tinuta. In felul in care-si tinea capul inclinat si aripile aduse pe laga corp am citit o resemnare eleganta, o tristete sobra. M-am gandit s ail numesc Tiberiu sau Septimiu,  sau poate Sergiu. Un nume grav, cu rezonanta, un nume rar si usor aristrocratic si evident masculin, fluturele meu era de la o posta un “el”. Nu ma intreba de ce cred asta. Asa am simtit din prima secunda cand l-am vazut. Exista intuitii asa de ascutite incat nu poti decat li te supui.

In singuratatea mea atroce, prezenta lui a devenit deliranta. Il vedeam luminat, luminos, cand stingeam lampa il simteam pulsand in intuneric ca o vena. Ma zvarcoleam de pe o parte pe alta, incercand sa adorm, dar nu rezistam si peste cinci minute aprindeam iarasi lumina, ca sa ma asigur ca e tot acolo unde-l vazusem ultima data. Uneori se misca putin, isi schimba pozitia si atunci ma cuprindea groaza ca in timpul noptii va veni falfaind si ma va sufoca, intrandu-mi in gura intredeschisa si ca inainte sa mor o sa-l simt zbatandu-mi-se, aspru, cleios si greu, in gat. Voiam doar sa-l stiu acolo unde stiam ca trebuie sa fie, acolo unde era locul lui si imi era si mai groaza ca o sa aprind lampa si o sa-l vad iesind pe geam si tot ducandu-se. De cincizeci de ori am vrut sa-l strivesc, sa-l inec, sa-l ametesc cu gaz si de cinci zeci de ori am vrut sa-l arunc inapoi in noaptea de unde venise. Si tot de atatea ori am vrut doar sa-mi trag cearsaful peste cap si sa adorm asa si poate in timpul noptii sa deschid deodata ochii si sa-l vad prin panza , intunecat si nelinistitor, nepasator si greu, chiar deasupra mea.

~ de freefortree pe martie 31, 2010.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: