cainele de apa (2)

Pentru ca Archie, precum spuneam, e un caine-caramea, cu o gramada de insusiri neobisnuite si contradictorii, nici macar o secunda nu m-am mirat cand, nu de mult, joia trecuta mai exact, m-am reinghiocat in matca-mi, dupa ce ne-a pasit gratios, inca o data, pragul. Tremurator precum trestia, catifelat precum ceaiul cu miere pe gatlejul ragusit, luminos ca o dimineata in pragul cortului, Archie ne vindeca pe toti de stupizenii, prin simpla lui prezenta neobisnuita si prin conturul delicat al capsorului. Are priviri pe care nu indraznesc sa le descriu si cand i-am cercetat banutul de la gat, inscriptionat cu detaliile lui personale, mi-a mirosit caldut palma si m-a lasat sa-mi vad de treaba, convins fiind, in emotionanta lui delicatete, ca imi va fi si sters cu radiera niste frici si zgure de pe suflet – si chiar asa a fost. Toti ceilalti se dau in vant dupa el, dar Archie le inspira totodata o teama teribila, asa cum lacomului aflat la regim ii inspira veneratie caramelele. E caramelos si ca faptura de altfel, cu blanita lui untos-cafenie. Unii dintre noi se apropie curajos de el, de cum intra pe usa, ca sa se opreasca impietriti cu mana la numai cativa milimetri de el – si Archie ii asteapta cuminte sa-si revina din spaima si uimire. Altii, mai buni sau mai supusi, stau la distanta si numai cand cred ei ca Archie e mai putin atent, zbang! se reped sa-l pupe si sa-l mangaie. Iar altii, ca mine, se privesc ochi in ochi, se miros, se cerceteaza. Isi tes astfel gauri sufletesti, isi golesc toate buzunarele de zgura, se dezgolesc treptat, de tot – nu ai avea de ce sa nu faci astfel.

El este pe drept un terapeut, un intelept, un cercetator, o taina. Daca face pipi de emotie, o face cu demnitate, daca mananca (desi nu stiu daca o face, faptura lui nu iti inspira asa ceva si oricum nu l-am vazut mancand niciodata), sigur se hraneste cu ceva fin si doar asa, in trecere- si asta nu pentru ca ar fi un sclifosit sau un pretios, ci pentru ca nu-i sta mintea la asa ceva. El stie bine pentru ce se afla aici, printre noi, si -mai ales- cum sa faca sa ne puna pe noi cat mai bine in primejdie fata de noi insine. Archie stie sa ne zgaltaie de sa ne sara toate incheieturile, sa ne puna intrebari cu ochii aia ai lui de sa nu mai stim ce-i cu noi. Archie e bun. E real. E cuminte. Ne aduce aminte permanent de ceea ce stiam candva, si am vrea sa uitam ca ar trebui sa stim. Pentru noi, acolo, joia se cheama Archie Day.

~ de freefortree pe iunie 18, 2012.

2 răspunsuri to “cainele de apa (2)”

  1. ca o dimineata in pragul cortului 🙂 şi mai e şi real 🙂

  2. daaaaaaaaaaa! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: