sa cantam degetului mic
pentru ca fara de el n-am pescui borcane
sa cantam degetului mijlociu
pentru ca far’ de el n-am fosni celofane
sa cantam degetului asa-zis „inelar”
pentru ca fara el
nu ne-am mai face icoane
sa cantam degetului care spune cand arata
pentru ca tot din ce e a mai fost odata
si sa cantam si degetului cel bondoc
caci s-a nascut el cam fara de noroc.
🙂 ci mai bine să le roadem unghiile! şi să le luăm amprentele!
sau mai bine să le înmuiem în borcane și să le lingem,să le lingem… 😀
si aratatorului pentru ca pe el il infigem in miere 😉
cînt degetele care tastează
și pasărea care bălai
visează dorule
@ Ora : mai bine sa le roadem noi pe ele decat ele pe noi! cat despre amprente, zice-se ca sint ore in noapte cand se netezesc si dispar, pare-se ca dorm si ele. 🙂
@ Mihaela : sa le, sa le, cum sa nu! sa invatam (si asta) de la pisici – voluptatea linsului. 🙂
@ Zazuza : n-am zis nimic despre el? nu pot sa cred c-am fost asa de uituca. l-as infige in mustar, mai degraba. de-ala cu miere, stii tu de care, ca tu ne-ai zis de el. 🙂
@ Ana : si le mai cant si tastelor bandajate de la atatea batai pe minut, dar asta e deja alta oda. 🙂