Bulgaria, asa cum mi se ofera (6)

dupa vizita la „palatul” Reginei, o masa cu scoici umplute cu orez si o baie in golf (ca plaja n-au, si golful ala m-a facut sa ma simt ca la strandul comunal), ne-am carat iarasi, in arsta cea mai cumplita, ca de obicei. nici o harta, nici o idee incotro ne indreptam. atata stiam: Irakli. mare noroc am avut ca am cumparat de la o alimentara o carte postala pe care era imprimata harta Bulgariei, destul de aproximativa de altfel. am cumparat-o in gluma, dar se va vedea mai tarziu cum uneori lucrurile facute in gluma te scot din mare rahat.

booon. carevasazica, inaintam orbeste. iarasi. stim ca trebuie sa trecem prin Varna sau si mai bine, sa incercam sa o fentam. vad pe cartea postala o mica delta, la Kamchia. pai  hai sa vedem care e treaba. proasta miscare. cum iesim din Varna, nici un indicator. doar spre Burgas, adica la dracu in praznic. dam in sfarsit, dupa milioane de ani, de rauletul Kamchia. bun, dar unde e (iarasi) plaja? totusi, oameni buni, ce faceti cu marea voastra, unde o pititi? oprim, intrebam, admiram vaporasele care haladuiesc pe raulet, ni se arata iarasi directii opuse, o luam orbeste inainte si da, peste cinci minute dam de o plaja care ia rasuflarea. da, deltuta. marea, mai mult maro decat albastra, mai mult dulce decat sarata, cioturi de o frumusete incredibila, scaieti, dune, un cer halucinant. rausorul, mic dar al naibii. frumusete mare. furtuna mare, la cateva minute dupa ce am sosit. hai spre inainte. dar incotro? unde e „inaintele” asta?

ma uit pe harta si vad Byala. intrebam. nimeni nu stie engleza, ne-am obisnuit deja, de indicatoare ce sa mai zic. disperati, dupa o zi interminabila si fierbinte, dam sa o cotim spre un camping- fantoma. ne poticnim de masina unui tip tanar, care isi ajuta bunicii (probabil) sa se extraga din. mi-e rusine sa recunosc, dar la prima vedere tipul asta nu-mi inspira nici un strop de simpatie sau incredere. ei bine, el a fost cel care ne-a scos din rahat. intr-o engleza corecta, cu un accent adorabil, ne-a aratat ce si cum cu Byala si Obzor (inrudite ele oarecum), ba inca stia si de Irakli. tare s-a mai bucurat el cand am scos cartea postala la iveala. imagini, nu cuvinte.  inca o data Cineva mi-a dat peste nas si mi-a aratat care e treaba cu aparentele.

si, in sfarsit, Byala. vreo cativa kilometri mai incolo, iata si Obzor. coboram, facem provizii, fara speranta totusi ca vom da de pamantul fagaduintei, de mult- doritul Irakli. intram intr-una din placintarii, cumparam cateva din fabuloasele lor „banitze” (niste aluaturi dumnezeiesti, enorme, umplute cu cate si mai cate, la o leva bucata), si, intr-o doara, aruncam vanzatorului (nevorbitor de engleza, evident), cuvantul Irakli. „Irakli?”, cuvanteaza el, inviorat dintr-o data si face un gest larg, din care deducem ca ne aflam (miracol!) pe ruta potrivita. tot inainte, tot inainte.

un sfert de ora mai tarziu, in camp, vedem sagetile: in fata, Burgas. in stanga, spre nicaieri, Irakli. Doamne, existi si esti tare misto. multumescu-ti mult. multumescu-va frumos si voua, Sabi si Basarab. 🙂

~ de freefortree pe august 15, 2010.

Un răspuns to “Bulgaria, asa cum mi se ofera (6)”

  1. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: