Bulgaria, asa cum mi se ofera (4)

urmatoarea destinatie: Cap Kaliakra. alta deviere de pe highway, deci ne asteptam la ce e mai rau pana acolo. ca „acolo” stim din poze ca trebuie sa fie tare frumos. iesim deci cu chiu, cu vai, din Shabla, lasam iarasi in urma sate si satuce, ne-am obisnuit deja cu lipsa indicatoarelor, soarele nu mai arde asa de crancen, baia in marea aia minunata ne-a inviorat, pornim la drum cantand.

Capul Kaliakra se intinde pe 2 km lungime in Marea Neagra si are aproximativ 60 de metri inaltime deasupra nivelului marii. date tehnice, evident incapabile macar sa sugereze frumusetea de nedescris de acolo. intrarea, 6 leva pentru doua persoane, cu taxa de parcare inclusa. am ramas initial muti de uimire, abia dupa vreo jumate de ora am fost in stare sa scoatem niste sunete si sa ne punem pe facut poze. cred ca am petrecut in total vreo 5 ore pe acolo, si la sfarsit m-am ales si cu o pereche de botosei tricotati de babutele care te luau cu asalt de cum treceai de poarta principala. din fericire, Kaliakra e intens semnalizata, din sosea ai diferite rute pe care poti ajunge acolo fara probleme majore. pe drum, paduri de eoliene. (un transport special cu bratele acestor minunatii am prins la intoarcere, in drum spre Vama. le duceau spre Romania, dar asta e alta poveste.)

in fine, desi am tot fost tentata sa fac comparatii cu Cabo da Roca, in scurta vreme am renuntat. un alt loc, un alt tip de frumusete, o alta atmosfera. un aer intens, ametitor, vant napraznic. marea, agitata si intens albastra pe stanga, verde-aurie si linistita pe dreapta si calma, ametitoare ca o imbratisare, in fata. schitul, micut cat un caus, cu crucea lui alba cu tot, aflat pe stanca cea mai avantata in mare, in locul cel mai greu accesibil, cel mai batut de vanturi si , normal, cel mai frumos. am aruncat un banut spre o stanca inaccesibila piciorului omenesc, sa vad daca pica sau nu in mare. n-a picat, cica dorinta mi se va indeplini. candva, prin locurile alea au trait foci. babutele inca mai ofera turistilor foci hazlii, crosetate, cu steagul Bulgariei la gat.

as vrea tare mult sa ma pot strecura pana pe stancile de acolo noaptea. pe locul familiilor de foci sint sigura ca s-au adapostit ingeri mici cu branhii.

~ de freefortree pe august 2, 2010.

2 răspunsuri to “Bulgaria, asa cum mi se ofera (4)”

  1. ştiu că mă repet. dar io tot minunat spun!
    🙂

  2. ma bucur mult ca spui asta. multumesc. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: