de dor

•februarie 26, 2012 • 34 comentarii

mi-e asa de jena. mi-e rusine ca mi-e dor. mi-e rusine ca acum doua nopti burnita si marea urla ca nebuna si era bezna, dar noi eram curajoase si o iubeam si ea oricum doar se dadea rotunda, doar ne speria si ne-mprosca cu pietricele si scuipa alge si mirosea a furie de primavara, si noi ne turteam mai bine palariile pe crestet si ne dadeam de-a rostogolul.
si mi-e asa de ruisne sa zic ca mai e asa de nesfarsit golul ala care m-a sapat pana-n maduva si miros un bucuresti de buzunar, care habar n-am cum arata, miroase sau doare, ca sigur va fi virgin si pur, nezamislit inca. imi e dor de miros de fier colcit, imi e dor de caprui cald spre miere, imi e dor de oase de palme pe care inca nu le cunosc, dar le stiu asa de bine in mine.
imi e dor de miros de tine, galatiule, de scrumbie, de muguri galbeni incapatanati, de dunare, de dunare, de dunare. imi e dor de clavicule de prieten- e permis sa iti fie dor de asa ceva? imi e dor de lumina care cade doar intr-un anumit fel pe o anumita cladire, cand stai langa chioscul de bilete de la universitate si te resemnezi sa stai acolo pe vecie – dar vine un fel de inger al vinilurilor vechi si te iubeste pret de o scanteie.

mi-e asa de dor ca imi canta toate oasele. pleoapele si clapele sint facute din hartia biletului meu de liber-zbor. pot sa am toate astea. am voie. as putea – in putin – sa le am. am putea sa ne iubim, si nici macar sa stim asta. ce miracol.

Billy

•februarie 15, 2012 • 13 comentarii

I don’t want to be funny
You know,
But sometimes I wish I wasn’t born at eight months.

How was your mom when she gave birth to you?
You told me you were born with your cord around your neck too.
How was she?
Mine was in labour for…
She started at one o’clock, right?
One o’ clock in the afternoon
On a thursday
And she carried on
Until saturday
By midday.

Sometimes I miss my friend.
I know I’m not good in my head and all, right?
But he’s still my friend.
Sometimes I smell orange skin
And I can see
-somewhere, I don’t kno where in my head-
I can see green forests and warm waters.

So, can we stil be friends?
I Know I’m not wright in the head and all.

de ora cruda

•februarie 13, 2012 • 6 comentarii

linistea mi-a sarit in fata
prin cotloanele culoarului
ca o pisica lingandu-si umbra
ca jaguarul care a tasnit azi dintre tufisuri
cu blana si ochii scanteind
si m-a insfacat de ceafa cu dintii
si de omoplatii pe care misunau lumini.

cainele de apa (1)

•ianuarie 29, 2012 • 18 comentarii

imi aminteam deunazi de vremile in care, cu un colacel impletit si lipcios atarnand in buzunarul gecii, colindam orasul si ma opream la o vodca in bomba cartierului inainte de a o lua spre bibiloteca, sigur ca nu ca sa studiez sau sa citesc ceva serios ci doar ca sa-mi petrec chiulul mai repede (un soi de masochism confuz, presupun – de ce as fi vrut sa treaca mai repede o libertate dorita si procurata?) – imi aminteam de treburile astea azi cand frecam budele si imi dadeam seama ca nu m-am schimbat nici o iota.

mai erau si alte lucruri care mi-au amintit de tot felul de chestii, de exemplu cand ii pansam mana lui C. si ma gandeam ce treaba fara rost sa pansezi mana unui hemofilic care pe deasupra isi mananca plasturii (l-au dat afara de la colegiu pe motiv ca si-a folosit plasturele pe post de gustare saptamana trecuta, lucru pe care l-am gasit de un monumental prost-gust, si oricum l-a vomitat la jumatate de ora dupa ce s-a intors acasa), dar e totusi treaba serioasa ca asa macar nu mai manjeste toate canile de sange pana isi face un ceai, ca mai e si aproape orb, toate napastele pe capul lui, sarmanul. imi aminteam deci cand faceam asta de recunostinta ca de caine care ma traversa de fiecare data cand orice biped imi arata un minuscul semn de bipezenie -cum s-ar zice, de omenie. m-as fi repezit sa le pup mana, daca simtul ridicolului, teama de umilinta si in general greata de ploconire nu m-ar fi tinut naibii pe loc. C. e mandru, ma gandeam, accepta mila noastra si toate treburile astea mai mult sau mai putin murdare pe care le facem zilnic pentru el cu demintate, as zice chiar cu noblete, pe camd eu- eu m-as fi facut frate de cruce cu primul cetatean care nu s-ar fi rastit la mine.

si la fel si destul de recent, cand o femeie cu trup frumos si fata cu machiaj pe ea si cu trupul imbracat asa, in fusta si taior si pantofi cu toc, si care arata foarte atragatoare, desteapta si progresista, s-a inecat socata cu sandvisul cu somon afumat si avocado cand i-am mentionat in treacat ca fac nudism. ca “fac”- acum imi dau seama ca asta presupune o actiune, cand de fapt e vorba de exact o inactiune, ca mai precis nu te imbraci, si cam asta este. sau o fi totusi o actiune- actiunea de a te despuia, voit si senin. nu stiu precis. ma uitam la sandvisul cu avocado si ma gandeam la tampenia aia de carte pe care slava domnului ca am rezistat tentatiei de a cumpara-o si doar am furat-o de la librarie cu cateva saptamani in urma, asta in timp ce femeia cu fata machiata si trup frumos in fusta cu taior si pantofi cu toc imi tipa parerea ei despre specimenele depravate ca mine: ideea centrala era, pe scurt, ca nici nu meritam vreodata sa fim sotii si mame. faza la care m-am ridicat de la masa, am pupat-o apasat pe gura si am iesit aproape topaind din cafenea. cred ca era cafenea, n-avea cum sa fi fost berarie – ce sa caute femeia aia acolo? de altfel, sa nu ma intelegeti gresit, nu era o femeie rea.

saptamana viitoare o sa cunosc un terapeut mai neobisnuit, asa mi s-a zis, si sincera sa fiu, de-abia astept. ma gandeam chiar ca in afara de inot nu mai am aproape nimic care sa ma relaxeze asa de mult ca chestia asta, cand cunosc tot felul de chestii mai putin cunoscute. cititul nu se pune, asta nu ma mai relaxeaza de mult, asa ca m-am lasat de el, ca-mi stric ochii de pomana. sau stai sa reformulez – saptamana viiitoare mi s-a spus ca e posibil sa cunosc un caine mai putin obisnuit, un caine nespus de frumos de altfel, gri si subtire si lung parca e desenat din penita si cu un cap subtire si usor ca o cochilie – Archie il cheama. in fine, Archie asta e terapeut, se pare. pe bune, e un caine-terapeut. eu nu ma mir, data trecuta , cand l-am cunoscut si nu era asa de subtire si sofisticat, m-a vindecat la suflet numai cat mi-a lins mana meditativ si apoi a facut pipi de emotie pe presul din fata casei. blanita ii mirosea a iarba si era tot o inima si niste coaste. ideea e ca de-abia astept sa-l vad intrand pe usa. C. si toti ceilalti il iubesc tare mult- nu m-ar mira deloc sa-l vad pasind pragul calm, zen, cu o mapa cu fermoar la subrat.

prin oras

•ianuarie 24, 2012 • 8 comentarii

am trecut pe langa tot felul de oameni in dimineata asta
strangand dragastosi la piept cornete unsuroase cu fish & chips
duhnea a ulei incins dintr-o dugheana de pe faleza
batea vantul, si mi s-a facut si mie pofta.
intr-un container am vazut o umbrela mare si neagra cu spitele indoite
arata ca o pasare batrana suferind de reumatism.
trecand pe langa niste case, am stat de vorba cu un Nemo de plus
care privea melancolic afara prin acvariul ferestrei.
un pescarus mare cat o gasca
infuleca febril resturile dintr-un pachet
si cand am trecut pe langa el s-a uitat chioras la mine
cu un ochi, apoi cu celalalt
si mi-a zis ceva pe limba lui-
ceva ce semana teribil a injuratura.

oxigen

•ianuarie 17, 2012 • 7 comentarii

nu stiu de ce mi-am amintit in asta seara

de un noiembre nu foarte indepartat

cand ma duceam cu mama si cu sora-mea

sa atarnam, pe la apus, pe o margine de rapa prafoasa

si sa bem, stand cu fundul in balarii

vin rosu ieftin

in timp ce soarele anemic si zburlit se prelingea pe campie

iar slepurile alunecau cu fosnet pe dunare.

nu ne spuneam mare lucru

ne inconjurau uneori tot soiul de caini cu urechi alerte

-dar nu-i nimic, aveam mereu covrigi cu care sa-i imbunam-

si se pare ca erau magici covrigii aia

caci se asezau dup-aia langa noi si stateau tacuti

privind si ei cum lunecau fosnitoare slepurile pe dunare.

luna se facea din ce in ce mai mare

iar lumea, din ce in ce mai mica.

iarasi pisica-pepene

•ianuarie 14, 2012 • 8 comentarii

mi-a aparut in viata si a indraznit in bucatarie

mi-a inspectat oalele si tigaile inca mirosind a spaghete

-dupa ce in sfarsit imi onorasem promisiunea de cinci kile de “a la puttanesca”-

si a pasit gratioasa inapoi afara.

m-am uitat la cer

si m-am minunat

cum noaptea ceacara imi zambea cu numai trei dinti stralucitori.

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.