imi aminteam deunazi de vremile in care, cu un colacel impletit si lipcios atarnand in buzunarul gecii, colindam orasul si ma opream la o vodca in bomba cartierului inainte de a o lua spre bibiloteca, sigur ca nu ca sa studiez sau sa citesc ceva serios ci doar ca sa-mi petrec chiulul mai repede (un soi de masochism confuz, presupun – de ce as fi vrut sa treaca mai repede o libertate dorita si procurata?) – imi aminteam de treburile astea azi cand frecam budele si imi dadeam seama ca nu m-am schimbat nici o iota.
mai erau si alte lucruri care mi-au amintit de tot felul de chestii, de exemplu cand ii pansam mana lui C. si ma gandeam ce treaba fara rost sa pansezi mana unui hemofilic care pe deasupra isi mananca plasturii (l-au dat afara de la colegiu pe motiv ca si-a folosit plasturele pe post de gustare saptamana trecuta, lucru pe care l-am gasit de un monumental prost-gust, si oricum l-a vomitat la jumatate de ora dupa ce s-a intors acasa), dar e totusi treaba serioasa ca asa macar nu mai manjeste toate canile de sange pana isi face un ceai, ca mai e si aproape orb, toate napastele pe capul lui, sarmanul. imi aminteam deci cand faceam asta de recunostinta ca de caine care ma traversa de fiecare data cand orice biped imi arata un minuscul semn de bipezenie -cum s-ar zice, de omenie. m-as fi repezit sa le pup mana, daca simtul ridicolului, teama de umilinta si in general greata de ploconire nu m-ar fi tinut naibii pe loc. C. e mandru, ma gandeam, accepta mila noastra si toate treburile astea mai mult sau mai putin murdare pe care le facem zilnic pentru el cu demintate, as zice chiar cu noblete, pe camd eu- eu m-as fi facut frate de cruce cu primul cetatean care nu s-ar fi rastit la mine.
si la fel si destul de recent, cand o femeie cu trup frumos si fata cu machiaj pe ea si cu trupul imbracat asa, in fusta si taior si pantofi cu toc, si care arata foarte atragatoare, desteapta si progresista, s-a inecat socata cu sandvisul cu somon afumat si avocado cand i-am mentionat in treacat ca fac nudism. ca “fac”- acum imi dau seama ca asta presupune o actiune, cand de fapt e vorba de exact o inactiune, ca mai precis nu te imbraci, si cam asta este. sau o fi totusi o actiune- actiunea de a te despuia, voit si senin. nu stiu precis. ma uitam la sandvisul cu avocado si ma gandeam la tampenia aia de carte pe care slava domnului ca am rezistat tentatiei de a cumpara-o si doar am furat-o de la librarie cu cateva saptamani in urma, asta in timp ce femeia cu fata machiata si trup frumos in fusta cu taior si pantofi cu toc imi tipa parerea ei despre specimenele depravate ca mine: ideea centrala era, pe scurt, ca nici nu meritam vreodata sa fim sotii si mame. faza la care m-am ridicat de la masa, am pupat-o apasat pe gura si am iesit aproape topaind din cafenea. cred ca era cafenea, n-avea cum sa fi fost berarie – ce sa caute femeia aia acolo? de altfel, sa nu ma intelegeti gresit, nu era o femeie rea.
saptamana viitoare o sa cunosc un terapeut mai neobisnuit, asa mi s-a zis, si sincera sa fiu, de-abia astept. ma gandeam chiar ca in afara de inot nu mai am aproape nimic care sa ma relaxeze asa de mult ca chestia asta, cand cunosc tot felul de chestii mai putin cunoscute. cititul nu se pune, asta nu ma mai relaxeaza de mult, asa ca m-am lasat de el, ca-mi stric ochii de pomana. sau stai sa reformulez – saptamana viiitoare mi s-a spus ca e posibil sa cunosc un caine mai putin obisnuit, un caine nespus de frumos de altfel, gri si subtire si lung parca e desenat din penita si cu un cap subtire si usor ca o cochilie – Archie il cheama. in fine, Archie asta e terapeut, se pare. pe bune, e un caine-terapeut. eu nu ma mir, data trecuta , cand l-am cunoscut si nu era asa de subtire si sofisticat, m-a vindecat la suflet numai cat mi-a lins mana meditativ si apoi a facut pipi de emotie pe presul din fata casei. blanita ii mirosea a iarba si era tot o inima si niste coaste. ideea e ca de-abia astept sa-l vad intrand pe usa. C. si toti ceilalti il iubesc tare mult- nu m-ar mira deloc sa-l vad pasind pragul calm, zen, cu o mapa cu fermoar la subrat.
